eu chiar cred ca Oamenii sunt Nemuritori. poate din simplu motiv ca simt ca exista Dumnezeu. insa, de aici si pana la ceea ce cred anumiti oameni despre ei… e cale lunga.
noi, trupa, mergem des cu masina. avem zeci de mii de kilometri anual. stiti ce inseamna asta? extrem de mult. facand o socoteala, cam 10% din viata mea o petrec FIX in masina.
de cateva zile am aflat stirea ca patronul de la edy spedition (cea mai mare firma de transport din romania, asa se spune) a murit intr-un accident de masina. Dumnezeu sa il ierte! insa, ceea ce pentru mine a fost senzational, extraordinar si de necrezut trebuie sa va povestesc acum.. patronul respectiv gonea cam cu 150 km/h pe sens opus directiei de mers, cand a avut impact cu un TIR care circula regulamentar.. nu pun la indoiala inconstienta oamenilor, fiecare face ce vrea cu viata lui (si eu merg cu viteza, uneori chiar anapoda). nu pun la indoiala nici viteza TIRULUI. insa, acum vine senzationalul.
astazi, mergand printr-o localitate in care viteza minima e 50 de km/h (in orice localitate :p), am observat cum ma „apropiez” destul de rapid de un TIR care mergea in fata mea. m-am uitat pe bord si am observat ca aveam 65 de km/h. brusc, am ramas cu privirea blocata pe vitezometru. 65 de km/h si ma „apropiez” atat de rapid de TIR??? ireal. mintea a ramas si ea impresionata. pentru ca, de-a lungul timpului, exista niste clisee subconsitente care se formeaza. iar cliseul mintii mele era simplu: „tirurile nu respecta regullile de circulatie in localitati. tirurile nu respecta regulile de circulatie cu privire la viteza, in general!”…
eh, dragii moshului, ca o paranteza, vreau sa va descriu mica poveste a tirurilor.
expozitia: aceste sunt niste elemente imense, in miscare pe carosabil. ele au dimensiunile unui apartament cu 3-4 camere. deseori, aceste chestii lungi aproape ca te dau jos la propriu de la „vantul” pe care il propaga atunci cand au trecut pe langa tine pe strada…
intriga: ca sa fie in trend cu masinile care circula cu peste 130 de km/h, ca sa ajunga la destinatie (uneori finala) mai repede, acesti domni soferi (pur cretini) care sunt in tiruri, ruleaza cu 80-90 de km/h in localitate. cum? …in localitate.
desfasurarea actiunii: daca un asemenea tir intra intr-o „masina mica”, o face praf, din toate punctele de vedere… daca un tir paraseste carosabilul si iti loveste casa de pe marginea drumului, de fapt, acesta nu o loveste, ci pur si simplu iti face o vizita in sufragerie, asta dupa ce ti-a distrus toate celelalte camere, inseamna ca pur si simplu, vai-vai, a fost soferul un pic neatent… (gogule, probleme mah?)
punctul culminant: am o intrebare. ce credeti voi ca mai ramane dintr-un om care merge regulamentar pe trecerea de pietoni in localitate, atunci cand un tir nu mai are timp sa puna frana, caci viteza lui e neadaptata situatiei??? propozitia urmatoare e nerecomandata persoanelor sub 16 ani. de ce? pentru ca din acel om nu mai ramane nimic. creierii ii sunt imprastiati pe carosabil. inima e pe undeva prin tufisuri, picioarele sunt sub tir. omul e impartit in bucati….si tot asa…
deznodamantul: familiile isi plang copii accidentati mortal de tiruri. mamele raman indurerate toata viata. soferii respectivi ajung la puscarie… sau uneori nu…
unde e senzationalul?
pai, revenind la mica mea plimbare cu masina printr-o localitate (din Romania), am observat ca tirul din fata mea rula cu 50 de km/h… nu imi venea sa cred ca vad un tir care merge cu aceasta viteza. era prima data in viata mea. era neobisnuit.
momentul in care l-am depasit a fost si momentul in care m-am uitat in spate sa vad daca nu cumva era o soferita care mergea mai incet. insa, ceea ce am vazut, m-a determinat sa scriu acest articol. pe parbrizul tirului era poza de amintire a decedatului, patronului firmei edy spedition. acel tir MERGEA REGULAMENTAR in memoria inadaptarii vitezei patronului decedat. la 2 km, in alta localitate, inca un tir, viteza identica, 50 de km/h. depasindu-l, am vazut aceeasi poza in geam.
totul regulamentar, totul corect, totul bine.
de ce e nevoie de aceste tragedii ca oameni sa revina la normalitate, sa revina la corectitudine, sa revina la firesc in carosabil? m-am gandit atunci, sofand in continuare, ca m-as sacrifica si eu, sa vad ca in tara asta, macar pentru o luna de zile, oamenii astia, cu totii, isi eleveaza constiinta si se trezesc la realitate. ca romanii redevin Oameni in adevarata putere a cuvantului. ca romanii sa constientizeze ca dorm de anii de zile in manipulare si scalvie…m-as sacrifica…insa traiesc… m-am gandit atunci…
ALT TIR in fata mea. gandurile acestea mi-au au fost spulberate. pentru ca am intrat intr-o alta localitate.
surpriza!!! un alt tir rula in fata mea cu 85 de km/h. mi-am muscat buza inferioara. m-am incruntat indecis. am accelerat nervos. am depasit. tirul m-a claxonat deranjat… cu atentie maxima, m-am uitat o clipa in spate….tirul. viteza. parbrizul. parbrizul… poza nu exista. 85 de km/h…in acel tir, poza decedatului nu exista…
…am zambit trist. pacat. a fost doar o sclipire de bunavointa, o sclipire de normalitate, o sclipire de firesc…o sclipire de 50 de km/h…
atunci mi-am dat seama de ce Oamenii… mor! pentru ca politicienii cu masini de sute de mii de euro, pentru ca patronii ingamfati cu sute de cai putere, pentru ca baietii de bani gata cu SUV-uri cat barca..si pentru ca soferii de TIR care privesc totul de la inaltime…pentru ca toti acestia… se cred nemuritori…
…ne mu ri tori…
A fost doar o sclipire…oamenii mor…
…din nemurire…
